Poze de la Cracovia, de la moartea Papei…

Cum mi-a promis maestrul Antonesei, mi-a trimis poze de la Cracovia, de la moartea Papei Ioan Paul al II-lea… Casa din imagine îi aparținea acestuia pe vremea când era episcop în Polonia. Imaginați-vă pelerinajele de la Wadowice (orașul său natal) și de la Vatican (de la înmormântare)! Sper să vă faceți o idee despre motivul pentru care am scris articolul și de ce îl numim cu toții, care l-am iubit și îl iubim, sfânt…

P.S. Dacă tot vorbim pe teme semi-religioase, atunci trebuie să scriu și despre faptul că pe 4 aprilie 1968, la Memphis, a fost asasinat Martin Luther King, pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales ca luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din Statele Unite ale Americii. Dacă tot nu se aprinde nici un beculeț despre acest domn, vă zic că e tipul cu discursul cu “Am un vis!” …

Moartea unui sfânt…

În urmă cu 4 ani, pe 2 aprilie 2005, fix la ora la care scriu eu acest articol, undeva, într-o piață cunoscută din inima Romei, o primă lacrimă a căzut. Au urmat alte miliarde, pe puțin…

În acea noapte de primăvară, a închis ochii omul care a schimbat aceste două secole în care a trăit, prin bunătatea și înțelepciunea sa. Vorbesc de Karol Józef Wojtyła sau mai bine zis, pentru a înțelege toți cei care citesc asta, Papa Ioan Paul al II-lea!

Boala a durat câteva decenii, însă nu a reușit niciodată să îl răpună… Pur și simplu, l-a pregătit pentru ridicarea sa la statutul de sfânt al Bisericii Catolice și i-a câștigat un loc permanent în inima tuturor oamenilor, pe care i-a atins cu puterea credinței sale. Nu contat religia sau gândirea nimănui care i-a întins o mână, cerând ajutor. Pentru el a contat doar iubirea față de aproape.

Nu mă credeți? Vă dau doar un singur exemplu: pe 13 mai 1981, la Vatican, Mehmet Ali Ağca aproape a reușit să îl asasineze, împușcându-l… Primul lucru care l-a făcut în momentul în care și-a revenit a fost să îl viziteze la închisoare și să îl ierte, binecuvântându-l. Mai trebuie să mai zic ceva?

Pe 7 mai 1999, dacă îmi aduc eu bine aminte, a vizitat România. București-ul a fost neîncăpător pentru așa un sfânt, iar slujba catolică, ținută în limba română, a impresionat până și sufletul ortodox al acestei țări…

A iubit-o o viață întreagă pe Fecioara Maria, motiv pentru care, de fiecare dată când un catolic ajunge la Vatican, rostește o “Ave Maria”, rugăciunea Sfântului nostru Rozariu. Un alt lucru interesant este faptul că, sub Bazilica San Pietro se află mormintele tuturor suveranilor pontifi care au dus mai departe doctrina catolică, în frunte cu însuși Sfântul Petru, însă nici măcar Sepulcrumul acestuia nu poate rivaliza cu statutul de loc de pelerinaj și rugăciune de care se bucură mormântul eroului acestor rânduri…

Beatificarea sa de către Biserica Catolică nu este decât un pas spre drumul Papei Ioan Paul al II-lea spre nemurire. De restul ne ocupăm noi, sutele de milioane de oameni care au plâns în acea noapte de aprilie plecarea dintre vii a acestuia și îl vor plânge toată viața…