Veneam aseară cu un accelerat CFR dinspre Bucureşti (mă întorceam spre Iaşi de la Congresul PNL) şi, de atâta plictiseală, m-am apucat să citesc unul din textele din interiorul revistei de integrame din dotare. Orice om normal care a răsfoit vreodată o revistă de acel gen bănuiesc că mă poate înţelege cât de ciudate şi lipsite de orice sens sunt acele texte, ca să nu încep despre calitatea scriiturii…
Mă rog, revenind, am dat peste un text despre “triunghiul de foc al iubirii” şi perioada unică în an în care îţi poţi arăta iubirea faţă de jumătatea mai bună, care este şi asta o afirmaţie contestabilă, dar să nu încep aici…
Dacă nu v-aţi prins până acum, titlul se referă la cele 3 “sărbători” din perioada februarie-martie, adică Sfântul Valentin, Dragobetele şi 8 martie, în care toaaată lumea fuge ca un bezmetic scăpat de la tronsonul “fără clanţă” de la mai cunoscutul Spital Psihiatric Socola din Iaşi după cadouri, flori, bomboane şi, mai ales, pluşuri roşii sub formă de inimi de diferite mărimi, pe care ceva cu “Te iubesc!” şi alte clişee care sunt aşa de uşor de pronunţat şi atât de greu de demonstrat…
Stăteam şi mă gândeam, cât timp îmi amorţea fundul şi restul corpului de la 8 ore de mers într-un scaun de la clasa a II-a departe de apelativul confortabil, cât de stupide au ajuns să fie aceste momente în an! Cât de enervant de comerciale au ajuns aceste date în calendar şi cât de kitsch sunt aceleaşi opţiuni pe care le ai în fiecare an pentru un cadou ajuns o obligaţie socială…
Eu personal am ajuns să urăsc aceste evenimente inventate de societate ca să demonstreze o iubire pe care nu este mai nimeni în stare să o arate în restul de 10 luni rămase în an şi încearcă printr-o iniţiativă comercială să compenseze, de parcă o floare cumpărată de 5 ori mai scump pe 14 sau 24 februarie ori pe 8 martie ar conta, dacă prostia te impiedică să îţi dai seama că sunt alte lucruri mai importante într-o relaţie decât un cadou impus de faptul că absolut toată lumea din jurul tău îl face…
Crăciunul şi Paştele au fost două sărbători pe care le-am înţeles întotdeauna ca prilej de a da un cadou cuiva, datorită atmosferei diferite şi destul de frumoase de altfel, însă efectiv nu înţeleg alt rol în afară de cel strict comercial pentru această perioadă de la începutul anului în care dacă nu cheltui o groază de bani pe nişte mărţişoare sau pe nişte flori (de pluşuri roşii sub formă de inimă nu mă mai iau, pentru că numai o fiinţă de un IQ discutabil poate să aprecieze un asemenea cadou drept o dovadă de iubire romantică, platonică şi, îndrăznesc să adaug, matură) eşti un antisocial!
Aaaah, şi mai este o fază care pe mine mă uimeşte şi mă dezgustă în fiecare an… Abilitatea unor oameni să copieze un mesaj cu o urare de pe Internet şi să îl distribuie mai departe, dându-se drept cele mai profunde şi mai talentate persoane de pe planetă (am păţit-o azi pe un grup Yahoo!, când un băiat a copiat o urare de 8 martie de pe net şi a postat-o ca un mesaj propriu, dar nah… nu e treaba mea)… Cea mai amuzantă poveste pe această temă o am de Crăciunul trecut când am compus un mesaj de la zero (în puţinele momente când scriu o urare şi o trimit cuiva pentru o ocazie specială, sunt 100% original şi chiar mă mândresc cu asta) şi l-am trimis la o persoană dragă, numai ca să îl găsesc ca offline pe Messenger 4 zile mai târziu, când am ajuns acasă din excursie şi am deschis pentru prima oară laptopul după o săptămână, ca o urare dată mass şi semnată de o persoană din altă parte a ţării cu care nu numai nu vorbisem niciodată, dar nici măcar nu aveam ID-ul acesteia în lista mea…
Cum spuneam, o originalitate emoţionantă… Eu sincer, mă consolez cu ideea că am ieşit viu din punct de vedere social din această perioadă de iubire profundă şi mă mir sincer că mi-au mai rămas destui bani pentru un pachet de ţigări după ce mi-am tot demonstrat iubirea zilele astea, cum mi-o cere societatea în fiecare an…
Cât despre cadouri, m-am limitat în a ţine minte personajul preferat de desene animate a unei prietene foarte dragi mie pe o cană cumpărată impulsiv într-un mall din Bucureşti, să îmi surprind prietena mea cea mai bună cu o floare la servici într-o zi când era supărată şi stresată sau să îmi obişnuiesc iubita cu mici surprize romantice, de la bomboanele ei preferate la o pereche de cercei destul de drăguţi de la Accesorize, ori alte lucruri pe care le va afla în lunile următoare…
a.b.c.
