Mulţi subestimează importanţa stâlpilor pentru modesta noastră existenţă.
Ne sunt ca nişte taţi de o dimensiune impresionantă. Ne dau stabilitate, a drumului, dar şi a noastră în momentele de extremă ebrietate…
Ne dăruiesc electricitate, minunea Internetului şi a telefonului, susţin firele care fac posibil transportul în comun, fie el tramvai sau troleu. Lumina lor ne călăuzeşte fiecare pas în miez de noapte şi ne mai rezervă o altă surpriză…
Ştiaţi că stâlpii sunt cea mai nouă formă de informare? Media nu s-au prins încă de faptul că mai au un ajutor, o nouă platformă de transmitere a mesajului. În sinea lui, stâlpul este o formă de artă urbană. Ochii şi simţurile noastre sunt răsfăţate zilnic de o nouă operă de artă. Culorile abundă din toate direcţiile, dar parcă nici LCD-urile noastre sau telefoanele noastre 3G, cu ecrane de nu ştiu câte milioane de culori nu au capacitatea de reda o asemenea puritate a culorii.
Gri-ul betonului sau Maro-ul lemnului din care sunt făcuţi sunt de o exactitate ce l-ar inspira şi pe Picasso să pună nasul unei femei unde este dat de bunul Dumnezeu la începuturile Creaţiei prea dubios descrise de Biblie… Galbenul şi Negrul din care îşi confecţionează cei de la Electricitate avertismentele, pentru orice dobitoc care ar putea trăi cu impresia că dacă pune mâna pe un fir de tensiune nu se prăjeşte, sunt de o intensitate cum vă spun sincer că nu am mai văzut în nici una din cele peste 50 de ţări pe care le-am parcurs la viaţa mea!
Absolut superb şi, desigur, perfect neaşteptat! Numai românii ar putea avea atâta inclinaţie artistică, încât să îşi exerseze talentul până şi în cel mai mărunt aspect al vieţii noastre pitoreşti. Mai au oleacă şi te încântă în aşa un hal, încât să uiţi de gropile care îţi rup până şi căruţa, ca să nu mai vorbesc de peisajele dătătoare de gândiri rasiste ale vieţii noastre cotidiene…
Eu unul sunt atât de fericit că am sute de mii de taţi protectori în România asta că am şi uitat că este criză. Ce mai am nevoie de laptop, filme, televizor sau TeleEuroBingo?? A sosit Luna Modei Nouveau în România! Este acea perioadă a anului când cei mai buni artişti în artă urbană, reprofilaţi în P.R.-işti de campanie electorală, se adună de prin toate zările pentru a expune pe noile pânze ale artei urbane… Vine campania şi taţii noştri, stâlpii, sunt atracţia numărul 1 în programul defilărilor!
O explozie de culori ne inundă simţurile, iar creaţiile menite de a ne face să ne delectăm la fiecare plimbare se cer votate… Toate culorile pământului şi-au ales un partid să îl reprezinte şi toate vor să ne împresioneze până la buletinul de vot! Verde, Negru, Galben, Roşu, Alb, Portocaliu, Albastru şi Mov se adună în ritmuri de Iris, Voltaj, Direcţia 5, Fuego sau Irina Loghin pentru a ne încânta. În oraş e mai greu, pentru că prezenţa panourilor cam face ilegală o astfel de defilare, însă în judeţ este o veselie copilărească a culorilor…
Cine a spus că moda s-a născut la oraş ar trebui să se înscrie ca voluntar la lipit afişe pe stâlp pentru orice partid vrea sufleţelul lui! Este loc pentru toată lumea… Până şi Cătălin Botezatu are loc! Îl acceptă Becali, dacă Oprescu e prea ocupat. De Irina Schrotter nu mă iau, că mă trezesc cu SPP-ul la usă, întrebându-mă de ce mă iau de mâzgâliturile lui Felix Tătaru şi ale iubitului nostru preşedinte, sper pentru puţin timp, în exerciţiu…
Cum probabil bine ştiţi, nici stâlpii din oraş nu sunt uitaţi. Acestora li s-a dăruit un strop de stil, printr-un accesoriu care încă nu a fost adjudecat de Chanel sau Lagerfeld, bannerul. Cum spuneam, opere de artă… Vă mărturisesc cu sinceritate că pelerinele, găleţile, pixurile (brichetele mă încântă, că sunt un fumător înrăit), brelocurile sau scrisorile mă lasă rece, dar aştept cu nerăbdare Luna Modei special pentru a mă delecta cu noile creaţii şi invenţii în materie de mesaj, dar mai ales de culoare… Anul acesta, tema sezonului toamnă-iarnă este “Finalul crizei trece pe la Cotroceni”. Absolut îmbietor, nu-i aşa?
Eu unul nu m-aş putea gândi la o modalitate mai încântătoare de a muri electrocutat decât printre culorile unei asemenea inspiraţii dadaiste…
a.b.c.
