Argumentul domnului prefect interimar este faptul că autorizaţia pentru protest a fost emisă “doar pentru un protest staţionar la Palat”. Cum ne-a obişnuit în “misiunea” sa ca purtător de cuvânt a Guvernului, domnul Tomaşeschi a omis un amănunt foarte important în comunicare: adevărul. Probabil în punctajul primit de la centru, domnul purtător de cuvânt nu a găsit textul efectiv al autorizaţiei pentru evenimentul de duminică, care ar dovedi faptul că întregul demers a fost complet legal, de altfel ca orice acţiune a Tineretului Naţional Liberal.

În realitate, domnul prefect interimar nu a făcut decât să găsească ţapii ispăşitori pentru faptul că ieşenii au strigat lozinci împotriva regimului Băsescu! În „realitatea” în care reprezentanţii Puterii trăiesc, românii încă trăiesc pe vremea lui Ceauşescu, când dacă vorbeai de rău regimul erai trimis la munca silnică la Poarta Albă sau la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

În concluzie, salutăm iniţiativa legislativă a domnului Tomaşeschi, care, aparent, doreşte să instituie o taxă de 5000 de lei pentru oricine îndrăzneşte să protesteze împotriva actualei guvernări. Prin urmare, aşteptam cu interes ca prefectul să deschidă şantiere strategice în judeţul Iaşi (Aeroport, Modernizarea Bahluiului, etc.) pentru a fi obligaţi la muncă silnică pentru infracţiunea de a protesta legal împotriva unui regim dezastruos pentru România.

ACUM ORI NICIODATĂ! Noi, românii, atît de ponegriţi de toată lumea, deşi suntem un popor de muncitori, doar cu gînduri liberale de progres economic macro-global… Asta este ziua pe care toţi o aşteptam pentru a renaşte! Marcel Pavel a învăţat imnul, Jean de la Craiova se simte român şi e mîndru de asta, Corina Chiriac a făcut în sfîrşit o emisiune nouă. Ne simţim români urmărind la Kanal D, OTV sau Naţional TV filme indiene, suntem patrioţi, pentru că ne-am cumpărat bilete la SuperBingo Metropolis, că ne uităm la Răzvan şi Dani sau la Steaua – Schalke. Ce, doar avem zi liberă, nu? Ce-am putea face?

Nu am pretenţii de iniţiative originale, prin care să ne promovăm patriotismul astăzi, de 1 decembrie. Dar aş vrea să lăsăm ipocrizia măcar azi sau, dacă e bad for business, atunci să ne promovăm dragostea şi respectul pentru ţara noastră şi pe parcursul anului. Cînd cumpărăm de la Black Friday, ne iubim de Valentine’s Day, ne deghizăm de Haloween sau mîncăm curcan de Ziua Recunoştinţei (pe asta nu am înţeles-o, vă jur!) tot patrioţi suntem? Dragobete, Sf. Andrei, anyone? Ştiu, nu e cool, dar măcar nu te mai da mare patriot, care respecţi tradiţiile, dacă nu îţi pasă de ele. Fii serios, fii tu însuţi şi taci din gură.

Singurele două idei foarte tari care să spună ceva despre România şi să promoveze un spirit de apartenenţă naţională mi s-au părut campaniile de P.R. a celor de la ROM, cea de confirmare a brandului şi “Românii sunt deştepţi”. Drept, dovadă au prins la public şi feedback-ul primit a fost unul pozitiv.

Revenind, eu nu cred că s-a înţeles nimic din această sărbătoare. Dincolo de discursuri, parade, emisiuni şi campanii, îndemnul ar trebui să fie de schimbare a mentalităţii. Nu ne putem îmbunătăţi imaginea României doar cu vorbe. Din acest motiv, eu cred că România nu merită un “La mulţi ani” astăzi.

De ce să merite sărbătorită o ţară caracterizată în străinătate prin ţigani, care nu face nimic să impună alte stereotipuri? De ce să sărbătoreşti o ţară în care oamenii votează în schimbul unei sacoşe, o ţară în care pentru fiecare om care cumpără sau citeşte o carte, sunt 100 care cumpără Click şi CanCan, o ţară unde ziarele, pentru a supravieţui, trebuie să vîndă cărţi, DVD-uri, bîrfe şi poze cu tinere dezbrăcate? O ţară care nu îşi celebrează valorile, care nu dă doi bani pe o dezvoltare sănătoasă, pe termen lung, nu merită nimic, poate doar propria soartă…

De aceea, eu nu zic “La mulţi ani, România!” astăzi. Mai degrabă, ni se potriveşte incredibil de bine imnul nostru naţional… Aşadar, “Deşteaptă-te, române!” şi fă-ţi un viitor. Avem timp de petreceri şi zile libere după…

Pe oradeiasi.ro, era lansat un “sondaj” prin care întrebau cititorii de ce cred că a rămas dl. Fenechiu fără „plăcuţă“ la eveniment (prin plăcuţă, înţelegem acei “călăreţi” cu nume). Totul a pornit aparent, de la o poză făcută dintr-un unghi ciudat şi vroia să sugereze faptul că preşedintele PNL Iaşi ar fi fost tratat ca un anonim la acea conferinţă…

Deosebită formă de exprimare jurnalistică, ce să zic…

Pentru cei pe care îi interesează cîtuşi de puţin această poveste, vă invit să vă lămuriţi singuri că dl. Fenechiu a beneficiat de “plăcuţă” la faimosul eveniment:

Update: În timp ce eu scriam acest post şi uploadam pozele, linkul a devenit inactiv, sondajul aparent terminîndu-se indecis:))))

Pur şi simplu, nu înţeleg… De ce nu ai face tu aeroportul ca să primeşti tu creditele pentru cea mai bună soluţie pentru judeţ? Oare cu ce cîştigi mai multe voturi într-un judeţ ca Iaşi, dînd vina pe Opoziţie că nu a reuşit să facă ceva chinuindu-se să treacă peste capul tău sau să aduci Iaşul unde merită, adică centrul regional şi al doilea judeţ din ţară? La asta vreau să îmi răspundă domnul Simirad şi domnul Păduraru. De la Mihaela Popa am renunţat demult să mai aud ceva pertinent:))))

Despre avantajele unei piste flexibile, de 3000 de metri lungime s-a tot vorbit şi vom reveni cu din ce în ce mai multe detalii… Scrisoarea celor de la ROMATSA este doar un prim exemplu de susţinere pentru propunerea noastră. Cît despre cei care şi-au dat cu părerea cum că noi i-am pus să o scrie, îi invit să observe că acea scrisoare nu a venit la mama acasă sau la sediul PNL, ci a fost trimisă la toţi factorii de decizie din Iaşi, de la toate partidele. O iniţiativă lăudabilă, din partea unor oameni care se s-au săturat de stresul cu care gestionează o aerogară unde o catastrofă se poate întîmpla oricînd…

Pentru cei care încă nu ştiu care este adevărul pentru care susţinem varianta unei piste flexibile, de 3000 de metri, în dauna uneia din beton, de lungime mai mică, găsiţi aici mai multe detalii. Cum spuneam, vom reveni şi cu alte argumente în favoarea soluţiei propuse de noi, pe care intenţionăm să o şi punem în aplicare, oricîte tîmpenii paranoice ar debita Simirad şi oricît ar învîrti adevărul domnul Nicuşor Păduraru…

Pînă atunci, îndrăznesc să îi răspund eu unei colege de la TVR (Da, Roxana, de tine vorbesc:P), care a întrebat ce îi facem lui Simirad dacă nu răspunde somărilor noastre de a ne lăsa să ducem la bun-sfîrşit demersurile de a începe lucrările la aeroport. Mai în glumă, mai în serios, dacă venerabilul preşedinte se încăpăţînează să moară cu aeroportul nostru de gît, atunci vom profita tocmai de cel enervează mai tare, vîrsta dumnealui: vom programa şedinţele de CJ între orele 13.00 şi 15.00, cînd domnul ambasador doctor preşedinte poet scriitor politician şi maaare filozof îşi face siesta.

Vă daţi seama cîte proiecte de hotărîre se pot vota în două ore de somn?:)))))))

Pînă în 2012 mai este foarte puţin. Dacă vom ajunge cu această guvernare la alegerile locale, va fi greu. Va fi greu să lupţi împotriva unui sistem atît de bine pus la punct în cumpărarea şi manipularea cu nesimţire a bieţilor români dintr-o lume în care te zbaţi să supravieţuieşti. Un popor dus la limita subzistenţei este mai uşor de controlat. Numai că un popor întins la maximul puterilor poate fi o problemă mare. Pentru că nu mai are nimic de pierdut…

Am văzut împreună astăzi ceva. Lecţia acestor două tururi de alegeri parţiale este faptul că cel puţin într-una din cele două Românii, moralitatea piere în faţa unei şacoşe. Dar totuşi încă refuz să cred că e atît de gravă realitatea. Nu vreau să port în minte cît timp voi străbate uliţele pentru a convinge oamenii că le merităm mai mult voturile imaginea unui lagăr de concentrare din cărţile Herthei Müller…

Eu am mai tras o concluzie tristă în schimb. Aparent, am subestimat capacitatea românilor de a rezista supliciului economic la care PDL îi supune în ultimii trei ani. Pentru asta, îmi cer scuze. Credeam că românii au ajuns la capătul puterilor şi a răbdării, că vor respinge orice formă de reprezentare a partidului de guvernămînt, fie ea şi verde, însă m-am înşelat. Îmi pare rău! Nu se va mai întîmpla.

Dar peste tot şi toate, mă chinuie ceva. Nesimţirea şi tupeul pe care îl pot avea aceşti oameni. De două săptămîni, rulează non-stop pe cele două televiziuni principale de ştiri şi în toată mass-media dovezi ale ilegalităţilor şi mîrlăniilor de care PDL s-a folosit în campania de la Neamţ. De două săptămîni, o ţară întreagă vede de ce este în stare Traian Băsescu şi “compania” pentru a se menţine la putere şi cu două zile înainte de duminica alegerilor vin Gheorghe Ştefan şi Emil Boc şi spun, la adresa USL, “hoţii strigă hoţii”… Asta e reacţia lor la milionul de euro pe care l-au cheltuit cumpărînd voturile oamenilor.

ARE YOU FUCKING KIDDING ME??????

Pur şi simplu nu reuşesc să îmi dau seama cum poţi avea atîta ipocrizie şi atît tupeu în tine!? Nu aş putea să o fac sub nici o formă şi în nici un context…

Există totuşi o problemă gravă pentru PDL după acest succes în Neamţ. Au călcat pe nişte cadavre pentru acele voturi, iar cînd duci la extrem o competiţie electorală împotriva unui adversar atît de puternic, rişti să fii lovit aşa de tare, că nici nu te mai poţi ridica…

În această seară, PDL a declarat război democraţiei. Eu, ca parte componentă din USL, am două opţiuni: emigrez sau rămîn să lupt. And by God, I will stay and fight!

You wanted war, you have it!

După o nouă demonstraţie de idioţenie ţinută de Boc la inaugurarea unei singure benzi de autostradă (prin tîmpeniile lui a anulat o prestaţie chiar lăudabilă şi profesionistă a doamnei Anca Boagiu…), ne mai delectăm puţin cu primarul de la Deta, care trimite scrisori către votanţii prin care spune că nu e vina lui că a fost un părinte incompetent (oare cum de nu i-a trecut prin cap domnului Boc să dea vina pe Tăriceanu, Ponta şi Antonescu şi pentru asta?!), apoi vine bomba… Se măresc salariile!!!

MOOOOOOOOOOAMĂĂĂĂ! Bugetarul din mine deja suna cu gîndul la bănci să îşi facă limite de credit… Un deputat PD-L anunţă că din octombrie se vor mări salariile, parcă, cu vreo 10%.

Aş fi dat toate măririle pe care mi le promite Boc decît am intrat în politică să fiu de faţă cînd şefii lui au văzut ce a spus:))

Deja mi-l imaginez pe Băsescu cel aruncător de scrumiere cum se transforma pe la Cotroceni: “Băăăăăăăăă, ce ai zis!??? Cine e ăla, mă? Îl omor!!!”

Nici nu trec bine cele 10 minute de euforie că aş mai primi cîteva zeci de lei în plus de la “Marele” Boc, că iese domnul ministru Ialomiţeanu: “Nu se măresc salariile, nu sunt bani!”

Ups, Eroare! Ce ţi-e cu deputaţii ăştia… Te chinui un an întreg, faci strategii să scapi de moţiunea de cenzură şi să creşti în sondaje în octombrie, stabileşti să nu se scoată nici o vorbă pînă atunci să nu se prindă Antonescu şi Ponta, află prostul şi se duce totul dracului:))… Săracii de ei, mi-e şi milă…

Ştiţi cum mi-l imaginez eu pe acel domn deputat cu mărirea? Ca pe Ali Baba cînd a deschis peştera: “Wow, avem baaaani!”

Pînă l-au prins cei 40 de hoţi şi i-au dat una peste cap: “Băi prostane… Sunt pentru campanie”…

Amuzant, nu?:))))

De asemenea, dorim să ne manifestăm recunoştinţa pentru nenumăratele momente de divertisment desăvîrşit oferite de reprezentanţii Puterii în încercarea de a argumenta din punct de vedere politic acest proiect de schimbare masivă a sistemului administrativ român.

Chinuindu-se să găsească o logică în ultimele directive venite de la Cotroceni, nu au reuşit să găsească decît motive precum faptul că structura cu 8 judeţe ne va ajuta să accesăm mai eficient fondurile europene, că românii vor avea mai uşor acces la facilităţile pe instituţiile statului, că vom scăpa de birocraţia excesivă care ne ţine acum la rînduri interminabile pentru o autorizaţie amărîtă sau că va fugări UDMR de la guvernare.

Dincolo de hohotele de rîs stîrnite, suntem dispuşi să acceptăm aceste argumente, cu rugămintea unor clarificări suplimentare din partea guvernanţilor noştri.

Dorim ca domnul Băsescu, domnul Boc sau orice cititor de punctaje PD-L să explice, în măsura timpului disponibil, cînd s-a hotărît Uniunea Europeană că ne dă bani mai uşor dacă pe foile de proiecte europene sunt doar 8 antete diferite şi nu 41, cum va reuşi un botoşănean sau un sucevean să aib acces mai uşor la o instituţie cu sediul la Bucureşti şi cu o reprezentanţă oficială tocmai la Iaşi şi la ce coadă să ne aşteptăm de acum înainte, cum vom micşora aparatul birocratic dacă desfiinţăm nişte structuri, însă infiinţăm altele pentru a compensa lipsa acestora.

Vrem să mai ştim cum scăpăm de miile de funcţionari pe care trebuie să îi cunoaştem pentru a ne rezolva problemele, ţinînd cont că o să avem milioane de acte de actualizat, pe lîngă celelalte de care o să avem nevoie de acum înainte, deoarece, domnule Boc, nu putem să aşteptăm cu buletine şi certificate cu date eronate pînă expiră şi vrem să vă atragem atenţia că sunt şi multe acte, precum cele de proprietate, care …. nu expiră.

Cît despre plecarea UDMR de la guvernare, nu prea poţi poza în naţionalist care nu cedează pretenţiilor de autonomie şi legi speciale ale minorităţilor, cînd tot tu le-ai promis la intrarea la guvernare. Asta nu vă face un erou patriot, domnule Băsescu, ci un ipocrit fără cuvînt faţă de partenerii dumneavoastră politici, făcînd abstracţie de cerinţele nerealiste înaintate în Coaliţie.

În concluzie, dacă tot vedem o încăpăţînare sinucigaşă din partea PD-L de a schimba Constituţia şi structura administrativă a României, dorim să le întindem acestora o mînă de ajutor, în semn de recunoştinţă pentru faptul că ne fac activitatea politică de zi cu zi mult mai uşoară cu gafele lor monumentale.

Astfel, înaintăm o listă de propuneri pentru completarea strategiei electorale a Puterii, cu promisiunea că le vom adresa, la cerere, şi într-o formă oficială, în cazul în care una din ideile TNL Iaşi vor fi considerate soluţii.

Propunem ca profesorii, medicii, poliţiştii, pompierii, proprietarii de IMM-uri, pensionarii, disponibilizaţii sau posesorii de maşini să voteze de două ori în 2012, pentru a recompensa numeroasele reforme salvatoare şi a celor 13 asumări ale răspunderii din 2008 şi pînă în prezent.

De asemenea, preşedintele ţării va putea fi numit sau, în cazul acesta, prin asumarea răspunderii în faţa Parlamentului şi nu ar trebui condiţionat de un număr maxim de mandate. Preşedinţii de Consiliu Judeţean să fie numiţi de către prefecţi, iar primarii vor fi aleşi prin concurs de dosare sau licitaţie închisă.

Considerăm că aceste măsuri suplimentare ar aduce România un nivel reprezentativ corect, economisind fonduri „nesimţite” pe care ne încăpăţînăm să le risipim pe lucruri atît de nesemnificative precum democraţia.

P.S. Acest material este un pamflet şi va fi interpretat ca atare. Din păcate, acest lucru  este valabil şi pentru Guvernarea PD-L…