Astăzi am onoarea de a găzdui după o perioadă lungă de timp un nou artist de poezie. Poezie bună, cum v-am obişnuit mereu. De data asta vă propun opera unei persoane dragi nouă, cei de la TNL Iaşi, Luminiţa Popa, o adevărată sursă de inspiraţie şi de fericire pentru toţi cei pe care îi întâlneşte în cale.
Mulţumim, doamnă frumoasă, pentru tot binele ce ni-l oferi cu fiecare ocazie! Pentru motivaţia pe care ne-o inspiri şi pentru plăcerea vieţii pe care ştii atât de bine să ne comferi:D
Sper că veţi fi găsi această poezie la fel de frumoasă cum am găsit-o eu şi o veţi citi cu aceeaşi plăcere pe care am avut-o găzduind-o în umilul meu spaţiu literar…
Enjoy!
Universul meu de pene
“Sunt spectatorul unei drame inventate,
În lumea de poveşti şi-n lumea de metafore.
Din cartilagii îmi ţâşneşte patimi,
Şi-mprosc în existenţă cu pene colorate.
Din ghearele ce-mi cresc în liniile mâinii,
Apar culori inexistente.
Şi mă prefac că-mi conturez copacul,
Cu rădăcini şi ramuri suspendate.
Şi pleoapa ce cândva era mobilă,
A-ncremenit pe un fascicol de ridicol.
Din gât încep să-mi horcăie în triluri,
Un univers de pene colorate.
Sunt spectatorul unei drame inventate,
Cu măşti nebănuite ce-mi tremură sub aripi.
O lume-ntreagă transformată-n pene,
Într-un copac cu ramuri suspendate.”
Cu drag, pentru toţi oamenii,
Luminiţa de la capătul tunelului
a.b.c.
